CHÍVOT, chivoturi, s. n. Casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.
chivót sn [At: PSALT. 278/11 / Pl: ~uri, ~e / E: vsl кивоть] (Înv) 1 Ladă. 2 Cutie. 3 Dulap. 4 Sicriu. 5 (Îs) ~ul legii sau ~ul mărturiei Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii și toiagul lui Aron. 6 (În Biblie) Arca lui Noe. 7 Cutiuță așezată în altar, în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. 8 Macheta unei biserici.
CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.