complexa definiție DEX

Definiție DEX

COMPLEXÁ vb. tr. (fam.) a crea complexe (II, 4); a inhiba. (< fr. complexer) COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale, comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ◊ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe, amintiri etc. (inconștiente) formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ◊ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus. compléx, ~ă [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: (1,2) ~écși, ~e, (3-5) ~uri, (6-7) ~e / E: fr complexe, lat complexus] 1 a Format din mai multe părți sau elemente. 2 a (Mat; îs) Număr ~ Număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 3 sn Ansamblu de construcții (de unități industriale sau comerciale etc.) cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. 4 sn (Îs) ~ sportiv Bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 5 sn Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. 6 sn (Îs) ~ de inferioritate Sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează, de obicei, în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. 7 sn (Psh; îs) ~ul lui Oedip Atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus.