COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, a unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità.[1]
comunitate sf [At: ȚICHINDEAL, F. 31 / V: (îvr) ~tet sn / Pl: ~tăți / E: comun + -itate] 1-2 Ceea ce este în comun mai multor ființe sau lucruri. 3 Posesiune în comun. 4 Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune Si: colectivitate, comuniune, congregație, obște, (înv) obștime. 5-6 Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei localități etc. 7 (Jur; înv) Bunurile pe care soții le administrează în comun. 8 (Trs) Comună (1). 9 (Îs) Comunitatea Europeană Uniune de state europene cu economie, instituții, monedă și armată unice.
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità.