CONDÉI, condeie, s. n. 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc. ◊ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-odată. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din ngr. kondíli.
condei sn [At: DOSOFTEI, PS. / Pl: ~ee / E: ngr ϰονδύλι(ον)] 1 Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se atașează o peniță Si: toc. 2 (Îs) Mânuitor de ~ Scriitor. 3 (Îlav) Ca din ~ Frumos și ordonat. 4 (Pfm; îe) A trage ~ul A încărca la socoteală. 5 (Îlav) Dintr-un ~ Dintr-o dată. 6 Trăsătură de ~ Mișcare rapidă. 7 (Pex) Moment. 8 (Înv) Instrument cu care se scria. 9 Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 10 (Fig) îndemnare la scris. 11 (Îe) A avea ~ A avea talent la scris. 12 (Fam; îe) A o aduce bine din ~ A vorbi (sau a scrie) cu meșteșug. 13 (Fam; îae) A ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 14 Par lung, care, împreună cu lopata, formează cârma plutei.
CONDÉI, condeie, s. n. 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). ◊ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Fig. Trăsătură de condei; p. ext. moment, clipă. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din ngr. kondíli.