DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
docíl, ~ă a, av [At: HELIADE, O. I, 130 / V: (înv) ducíl / Pl: ~i, ~e / E: fr docile, lat docilis] 1-2 (D. oameni și manifestările lor) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze Si: supus.