DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.
dol2 sn [At: ALR II/I h. 174 / Pl: ~uri / E: doliu] (Olt) Doliu.
Vizionări: 8
