ECHITÁTE s. f. 1. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. 2. Principiu etic și juridic care stă la baza reglementării tuturor relațiilor sociale în spiritul dreptății, egalității și justiției, al colaborării și respectului reciproc. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis.
echitate sf [At: CALENDARIU (1794), 32/32 / S și: ecui~, equi~ / V: (înv) eci~, ecvi~ / Pl: ~tăți / E: fr équité, lat aequitas, -atis] 1 Dreptate. 2 Nepărtinire. 3 Cinste. 4 Omenie. 5 Egalitate. 6 Comportare bazată pe respectarea riguroasă a drepturilor și datoriilor fiecăruia.
ECHITÁTE s. f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, -atis.