EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.
edén sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~dém / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr éden] 1 (Liv) Paradis. 2 (Fig) Loc încântător. 3 (Fig) Fericire supremă.
EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.