EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.
eminamente av [At: ODOBESCU, S. II, 235 / V: (înv) ~nem~, ~neminte / E: fr éminemment] (Precedă adjectivul pe care îl determină, de obicei ca formant al superlativului) În cel mai înalt grad.
Vizionări: 18
