EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.
empatie sf [At: BLAGA, Z. 210 / Pl: ~ii / E: eg empathy, fr empathie] 1 Intuire a realității prin identificare afectivă. 2 Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. 3 Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social, apropiată de intuiție. 4 Interpretare a eului altora după propriul nostru eu. 5 Transpunere a noastră simpatetică în obiectele exterioare Cf intropatie.