ENTITÁTE, entități, s. f. 1. (Fil.) Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. (Inform.) Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.
entitate sf [At: MAN. SĂNĂT. 16/19 / Pl: ~ități / E: fr entité, lat entitas, -tatis] 1 (În filozofia scolastică) Natura unui lucru, esența sa considerată în mod idealist și metafizic ca fiind distinctă de lucrul însuși și independentă de el. 2 Conținut de sine stătător. 3 Existență delimitată (ca întindere, importanță, valoare etc.) Si: realitate, existență, esență, natură.
ENTITÁTE, entități, s. f. Conținut de sine stătător, existență determinată (ca întindere, importanță, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, -atis.