ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.
ermetic, ~ă [At: STAMATI, F. 47/3 / V: h~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hermetique] 1-2 a, av Etanș. 3-4 av, a (Într-un mod) care este dificil sau imposibil de înțeles sau de interpretat. Si: abscons, ezoteric, impenetrabil, ininteligibil, obscur. 5 a (D. concepții, principii etc.) Care preconizează folosirea unor procedee ermetice (4). 6-7 sf, a (Persoană) care practică sau cultivă un stil ermetic (4). 8 a (Frr) Privitor la alchimie sau la medicina universală Si: ezoteric, ocult, secret.