ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fără a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.