FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.
frustrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 617 / Pl: ~rări / E: frustra] 1 Privare a cuiva de un drept care i se cuvenea Si: (rar) frustrație (1), păgubire. 2 Privare a cuiva de o satisfacție (sexuală) Si: frustrație (2). 3 (Pex) Înșelare. 4 (Pex) Dezamăgire. 5 (Psh; ccr) Stare a unui individ care, din cauza unei piedici sau a unei inhibiții, nu-și poate realiza o dorință sau satisface o plăcere (sexuală) Si: (rar) frustrație (5).