IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.
IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.
identitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 50 / V: (pop; nrc) ind~ / Pl: ~tăți / E: fr identité, lat identitas, -atis] 1 Coincidență, în toate aspectele, cu sine însuși. 2 (Log; îs) Principiul ~tății Principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. 3 Asemănare perfectă. 4 Ansamblu de date prin care se identifică (1) o persoană. 5 (Mat) Relație de egalitate în care intervin anumite variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.