INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
insolit, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr insolite, lat insolitus] 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.
Vizionări: 14
