INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la o discuție, la o conversație. – Din fr. interlocuteur.
interlocutor, ~oare smf [At: GHICA, S. 462 / Pl: ~i, ~oare / E: fr interlocuteur] 1-2 Persoană care vorbește cu altcineva sau care participă la o conversație Cf convorbitor.
INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din fr. interlocuteur.