INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.
intimat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 218/25 / Pl: ~e / E: intima] 1 Cerere prin care o persoană se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești. 2 (Iuz) Ordin (1).