INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.
INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.
intuitiv, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 5 / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~e / E: fr intuitif it intuitivo] 1 Care se bazează pe intuiție (1). 2 (Ped; îs) Metodă ~ă Metodă în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau a fenomenelor.