ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.
itinerar sn [At: CARAGIALE, M. 124 / V: int~, ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr itinéraire, lat itinerarius] 1 Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse Si: (înv) marșrut. 2 Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.