LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.
labilitate sf [At: CĂLINESCU, B. I. 150 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr labilité, cf ger Labilität] 1 Instabilitate. 2 Comportament schimbător Si: nestatornicie. 3 (Fiz) Proprietate a unui sistem fizic de a fi în echilibru instabil. 4 (Blg) Proprietate a materiei vii de a reacționa și de a se adapta la mediu.
LABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.