LÁIE s. f. (Pop.) 1. Ceată de țigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată și zgomotoasă (de copii, de oameni). – Din ucr. laja, „haită de câini”, cf. pol. łaja idem.
laie2 a [At: CREANGĂ, A. 47 / Pl: lăi / E: lat labes, ngr λάἴο] (Pop) 1 (D. lână sau d. țesături din lână de oaie) Negru. 2 Negru amestecat cu alb. 3 Gri. 4 (D. om) Cărunt. 5 (Îe) Că e ~, că-i bălaie sau ba e ~, ba-i bălaie Ba una, ba alta. 6 (Îae) Așa și pe dincolo. 7 (Îe) Ori ~, ori bălaie Ori așa, ori invers, alege! 8 (Îe) Nici ~, nici bălaie Nici așa, nici așa.