LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.
LAVOÁR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.
lavoar sn [At: (a. 1841). DOC. EC. 750 / V: (reg) ~vor, lăvor, lovor, răvol / Pl: ~e, ~uri / E: fr lavoir] 1 Mobilă de toaletă pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2 Recipient montat într-o încăpere, prevăzut cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălat Si: chiuvetă, lavabou. 3 (Reg) Lighean.