LETARGÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, însoțit de diminuarea funcțiilor vitale. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din fr. léthargie.
letargie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXV/28 / V: (înv) ~rghie, litarghie, lit~ / S și: ~tha~ , litharghie / Pl: ~ii / E: lat lethargia, ngr λήθαργα, ger Lethargie, fr léthargie, it letargia] 1 (Med) Stare patologică caracterizată prin somn profund de lungă durată și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. 2 (Pgn) Leșin (1). 3 (Îvr) Hibernare (1). 4 Senzație de slăbiciune generală a organismului, cauzată de o suferință fizică sau morală Si: extenuare (1), lâncezeală, moleșeală, sfârșeală. 5 (Fig) Stare de apatie. 6 (Fig) Stare de inactivitate totală Si: amorțeală.
LETARGÍE, (rar) letargii, s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din fr. léthargie.