LITURGHÍE, liturghii, s. f. Serviciu divin creștin (ortodox) în cadrul căruia are loc săvârșirea Sfintelor Taine duminica și la sărbătorile religioase, iar în mănăstiri zilnic. ◊ Expr. A da (o) liturghie = a aduce preotului o ofrandă pentru a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s. f.] – Din sl. liturgija.
liturghie sf [At: CORESI, ap. DLR ms / V: (îrg) lat~, lăt~, lător~, lăturgie, let~, leturgie, leturvie, ~rgie, lut~ / Pl: ~ii / E: slv литоургиꙗ, lat liturgia, ngr λειτουργία (2)] 1 (Bis) Parte principală a serviciului divin creștin, oficiat de preot în biserică, duminica și în timpul sărbătorilor religioase. 2 (Înv; îe) A face (sau a fi) ~ cu bragă (A face un lucru sau) a fi superficial, contrar regulilor stabilite. 3 (Reg) Vecernie. 4 (Îe) A da (o) ~ A plăti preotului o sumă de bani, pentru a pomeni numele rudelor sau celor apropiați, în viață sau decedați, cu prilejul oficierii liturghiei (1). 5 (Înv; pex) Liturghier. 6 Melodie cântată de cor în timpul liturghiei (1). 7 (Pop) Prescură.
LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină (oficiată în zilele de sărbătoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s. f.] – Din sl. liturgija.