MAMIFÉR s. n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele; (și la sg.) animal din această clasă. Mamifer amfibiu. COBÎLCESCU, G. 79/28, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W. Să trecem acum la mamifere. . . Colecția e bogată. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 199. [În era terțiară] mamiferele domnesc pe continente și chiar în oceane. SIMIONESCU, F. R. 7, cf. 64. Hrana principală a acvilei imperiale constă din mamifere mici. LINȚIA, P. II, 176. ♦ (Adjectiyal) Rămășîțuri de schelete a dobitoacilor mamifere. CR (1834), 3412/34. – Pl.: mamifere. – Din fr. mammifère.
MAMIFÉR, mamifere, s. n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele lor; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. – Din fr. mammifère.