MANGA s. f. sg. (Prin Ban., în e x p r.) A lăsa (pe cineva) sau a(-i) da (cuiva) manga = a lăsa (pe cineva) liber, în voie. H XVIII 148. Am dat manga vitelor. Com. din ORAVIȚA, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 133. – Etimologia necunoscută.
manga sfs [At: H XVIII, 148 / E: nct] (Ban; îe) A lăsa (pe cineva) ~ sau a(-i) da (cuiva) ~ A lăsa pe cineva liber.
MANGĂ4 subst. (Prin Ban.) Om încăpățînat. Nu fi mangă la cap! L. COSTIN, GR. BĂN. 133. – Etimologia necunoscută.