MARÉE s. f. (Mai ales la pl.) Mișcare alternativă de înaintare (v. f l u x) și de retragere (v. r e f l u x) a apelor mării, care se datorește mai ales atracției lunii și a soarelui. Cf. ALEXI, W. S-au brevetat. . . invențiuni referitoare la captarea forței valurilor și mareelor. ENC. TEHN. I, 288. Mareele. . . sînt, deci, oscilații enorme ale apei marine a Pămîntului. MARIAN-ȚIȚEICA, fFIZ. I, 125, cf. 122.- ◊ F i g. Vara am călătorit, am cetit, am făcut cunoștințe noi, și toamna, cînd se împlinea anul, mareele mele sufletești se liniștiră, iar astrul ce le provoca intră în ultimu-i pătrar. GALACTION, O. 105. – Pl.: maree. – Din fr. marée.
MARÉE, maree, s. f. Mișcare oscilatorie zilnică și alternativă (de înaintare sau de retragere de la țărm) a apelor mărilor și oceanelor, datorită atracției Lunii și a Soarelui. ◊ (În sintagma) Maree neagră = strat de petrol care plutește pe suprafața apei și poluează plajele, ca urmare a accidentării vaselor petroliere. – Din fr. marée.
MARÉE, maree, s. f. Mișcare oscilatorie zilnică și alternativă (de înaintare sau de retragere de la țărm) a apelor mărilor și oceanelor, datorită atracției Lunii și a Soarelui. ◊ (În sintagma) Maree neagră = strat de petrol care plutește pe suprafața apei și poluează plajele, ca urmare a accidentării vaselor petroliere. – Din fr. marée.