MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.
MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque.
menisc sn [At: MARIN, F. 450/35 / Pl: ~uri / E: fr ménisque] 1 Corp sau figură geometrică convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2 (Spc; Fiz) Lentilă convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 3 Suprafață liberă, curbă a unui lichid, într-un tub capilar. 4 Cartilaj în formă de disc existent la unele articulații ale corpului.