MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte; care se produce, se petrece în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se produce, se petrece în minte. – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).
mintal, ~ă [At: CARAGIALE, O. VII, 213 / V: men~ / Pl: ~i, ~e / E: fr mental] 1 a Care aparține minții. 2 a Care se referă la funcțiunile minții, ale inteligenței Vz spiritual. 3 a (Îs) Debil ~ Persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 4 a (Îs) Alienație (sau alienare) ~ă Nebunie. 5-6 a, av (Care se petrece) în minte.
MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se face în minte. [Var.: mentál, -ă adj.] – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).