MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ◊ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din ngr. mithos, fr. mythe.
mit sn [At: (începutul sec. XIX) URICARIUL, III 16/16 / Pl: ~uri, ~e, (înv, sm) ~i / E: ngr μῦθος, fr mythe] 1 (Înv) Fabulă. 2 Poveste fabuloasă despre originea universului și a fenomenelor naturii sau despre zei și eroi legendari. 3 (Pgn) Poveste. 4 (Înv) Mitologie. 5 (Rar; îla) De ~ Fantastic.
MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ◊ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din ngr. mithos, fr. mythe.