MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.
mucalit, ~ă [At: VALIAN, V / V: (rar) ~căl~ / Pl: ~iți, ~e / E: tc mukallit] 1 a (D. oameni; pex d. mimica, atitudinea, felul lor de a fi etc.) Care stârnește râsul, păstrând o aparentă seriozitate Vz ghiduș, poznaș, șugubăț. 2 (Nob; îe) A~i veni cuiva ~ A i se părea caraghios, vrednic de râs. 3 a (D. creațiile oamenilor) Comic sub aparența seriozității. 4 a (Nob) Indispus. 5 a Cicălitor. 6 sm (Îvr) Bufon la curtea suveranilor.