MÚSAI adv. (Pop.) 1. Neapărat, negreșit, în mod necesar. 2. (Cu funcție predicativă) E absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistență, cu încăpățânare, morțiș. – Din magh. muszáj.
musai [At: CREANGĂ, A. 40 / E: mg muszáj] 1 av (Pop; predicativ) E absolut necesar Si: trebuie. 2 av (Pop) Negreșit. 3 s (Reg; îlav) Cu ~ sau de(a) ~ În mod silit. 4 av (Reg) Măcar. 5 av (Reg) Chiar. 6 av Cu insistență. 7 av Cu încăpățânare Si: morțiș.