NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
nobil, ~ă [At: RÎND. JUD. ap. DLR / V: (înv) ~bâl, nobl sm, ~ble a, ~blu, noablă a / Pl: ~i, ~e / E: lat nobilis, ger nobel, it nobile, fr noble] 1 smf Persoană care face parte din nobilime (1) Si: aristocrat, patrician, (asr) patricin. 2 smf (Spc) Boier. 3 a Care aparține nobilimii. 4 a Din neam boieresc. 5 a De rang înalt. 6 a De viță veche. 7 a Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. 8 a (Îs) Metal ~ Metal prețios. 9 a (Îs) Gaz ~ Fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în atmosferă în mici cantități. 10 a Care pune într-o lumină foarte favorabilă pe cineva Si: deosebit, înalt. 11 a Care dă dovadă de superioritate morală, de cinste, de spirit, de abnegație Si: ales, generos. 12 a Capabil de sentimente înalte. 13 a (Fig) Distins. 14 a (Fig) Elegant. 15 a (Fig) Desăvârșit. 16 a (Spc; fig) Fin. 17 a (Spc; fig) Grațios. 18 a (D. cai) Cu înfățișare impunătoare Si: splendid, superb. 19 a (Pex; d. cai) De rasă.
NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.