NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă în niciun fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără niciun merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la… = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.
nul, nulă a [At: CLEMENS, ap. DLR / Pl: ~i, ~e / E: fr nul, ger nul] 1 Care se reduce la nimic Si: inexistent. 2 (Pex) Care nu se manifestă în nici un fel. 3 (Mat) Care reprezintă valoarea zero. 4 (D. meciuri) Care se termină la egalitate de puncte. 5 (Jur; d. acte juridice) Fără valoare legală, fiind considerat ca inexistent. 6 (D. oameni și acțiunile lor) Lipsit de orice valoare. 7 (D. oameni și acțiunile lor) Fără nici un merit. 8 (Pex; d. oameni) Total incapabil. 9 (Arg; îe) A fi ~ la… A nu ști absolut nimic într-un domeniu.
NUL, -Ă, nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă în nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la… = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null.