ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus.
oneros, ~oasă a [At: I. IONESCU, P. 134 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr onéreux, lat onerosus, -a, -um] (Liv) 1 Împovărător. 2 (D. contracte, convenții, acte etc.) Prin care se urmărește ca în schimbul unei prestații sau al unui avantaj să se obțină o altă prestație sau un avantaj echivalent.
ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus.[1]