OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.
oportun, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 201 / Pl: ~i, ~e / E: fr opportun, lat opportunus, -a, -um] Care se întâmplă sau se face la momentul potrivit Si: favorabil, nimerit, potrivit.
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.