ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
orgoliu sn [At: HELIADE, O. II, 338 / Pl: ~ii / E: it orgolio cf fr orgueil] Mândrie exagerată Si: îngâmfare, vanitate.