ORTODÓX, -Ă, ortodocși, -xe, adj. 1. Care ține de Biserica creștină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană. 2. Conform cu o concepție, cu o doctrină, cu dogma unei religii; (despre oameni) care urmează cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrină. – Din ngr. orthódoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.
ortodox[1], ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 151 / 18 / V: (pop) ~oacsă, ~os, ~oș, ~oc, ~oaică / Pl: ~ocși, ~e / E: ngr ὀρθόδοξος, lat orthodoxus, fr orthodoxe] 1 a Care ține de biserica creștină răsăriteană. 2 a Care este conform cu doctrina bisericii creștine răsăritene. 3-4 smf, a (Adept) al ortodoxismului. 5 a Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine, ale unei concepții. 6 a (D. persoane) Care urmează cu fermitate astfel de principii. 7 a (Pex) Corect.
ORTODÓX, -Ă, ortodocși, -xe, adj. 1. Care ține de biserica creștină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană. 2. Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerată ca fiind singura adevărată; (despre oameni) care urmează cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrină. – Din ngr. orthódoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.