PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea.
pai2 sn [At: DR. I, 416 / E: nct] (Reg) 1 Lână nouă, măruntă, care le crește oilor primăvara, înainte de a fi tunse. 2 Grăsime de pe lâna oilor.
pai1 sn [At: PALIA (1581), 126/18 / V: (reg) ~e sn / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: ml palea] 1 Tip de tulpină simplă, subțire, tubulară, în general neramificată, cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale și pentru alte plante din familia gramineelor. 2 (Lpl) Grămadă de tulpini uscate de graminee rămase după treierat, având diferite utilizări. 3 (Rar; îs) Țigară cu ~ Țigară cu filtru. 4 (Pop; d. grâu; îlav) În ~e Care nu a fost secerat sau treierat. 5 (D. cereale; îe) A da în ~ A începe să le crească tulpina. 6 (Îe) A-și aprinde ~e-n cap A-și atrage nemulțumirea cuiva. 7 (Îe) A pune ~e pe (sau peste) foc sau a stinge focul cu ~e A ațâța pe cineva deja nervos. 8 (Îae) A înrăutăți o situație deja dificilă. 9 (Fig; d. sentimente; îe) Arde focu-n ~e ude A mocni fără a se manifesta. 10-11 (Îs) Foc de ~ (Entuziasm trecător sau) pasiune trecătoare. 12 (Îe) A întemeia (ceva) pe ~e A clădi ceva pe temelii nesigure. 13 (Îe) A nu ridica un ~ de jos A nu face absolut nimic. 14 (D. oameni; îe) A nu se pricepe să împartă un ~ la doi boi sau a nu ști să încurce două a fi bun de ~e A nu fi bun de nimic. 15 (Îs) Om (sau, rar, soț, tată etc.) de ~e Persoană lipsită de personalitate, de valoare, de caracter pe care cineva o folosește drept paravan, pentru a-și atinge scopul. 16-17 (Fam; îs) Văduvă (sau rar) văduv de ~e (Soție sau) soț care a rămas puțin timp fără soț, respectiv, fără soție. 18 (Reg; îe) A fugi ca tăunul cu ~ul A fugi foarte repede. 19 (Reg; îe) Fân ori ~e? Bine sau rău? 20 (Îe) Ăl cu ~e, ăl cu fân! Se spune, ironic, unui ostaș care nu știe să țină cadența în mers într-un grup, de parcă nu ar ști care este piciorul drept și care cel stâng. 21 (Pop; îe) La ~e! Strigăt cu care se gonesc câinii. 22 (Pex; d. oameni; îae) Se spune ironic, oamenilor care cască sau chicotesc. 23 (Îae) Se spune cuiva pentru a-l determina să tacă sau să stea de-o parte. 24 Fragment de pai1 (1) sau tub subțire dintr-un material plastic, cu care se sorb unele băuturi. 25 (Pex; cu determinări care indică planta) Tulpină a unor plante nepăioase. 26 (Pan; șîs ~ de chibrit) Băț de chibrit. 27 (Mol; îcs) De-a ~ul Joc de copii în care jucătorii stau așezați în cerc și așteaptă cu mâinile la spate paiul1 (1) pe care unul dintre ei îl poartă pe la fiecare. 28 (Ast; reg; îs) ~ele țiganului (sau țiganilor, lui nănașu) ori carul (sau cărarea, calea, drumul) de ~e (sau cu ~ele) ori cărarea (sau drumul) ~elor ori calea (sau drumul) țiganului cu -e Calea Lactee. 29 (Reg; șîs ~ lung) Plantă din familia pirului (Carex canescens). 30 (Bot; Mun) Flori-de-paie (Helichrysum braeteatum).