PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.
panteon sn [At: CUGETĂRI, I, 103r/1 / P: ~te-on / Pl: (rar) ~oane, ~uri / E: fr panthéon] 1-2 Monument consacrat memoriei oamenilor iluștri ai unei țări (în care se află rămășițele pământești ale acestora). 3 (Pex) Totalitate a oamenilor iluștri dintr-o țară sau din lume. 4 (Ant) Templu consacrat tuturor zeilor din religia politeistă greacă sau latină. 5-6 (Pex) Totalitate a divinităților (unei mitologii sau) ale unei religii politeiste.
