PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico.
paranoic, ~ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 6/1 / P: ~no-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: paranoia + -ic] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de paranoia Si: paranoid (1-2). 3-4 a Care ține (de paranoia sau) de paranoici. 5-6 Privitor (la paranoia sau) la paranoici.