PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.
parveni vi [At: ROMÂNUL (1857), nr. 2, 23/80 / V: (rar) per~ / Pzi: parvin, (fam) ~viu / E: fr parvenir] 1 A obține fără merite, prin mijloace neoneste, o foarte bună situație materială sau socială. 2 A pătrunde într-o pătură socială înaltă Si: (pop) a se ajunge. 3 (Frm) A reuși să… 4 (D. știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație Si: a sosi. 5 (D. lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct. 6 (D. lumină, zgomote etc.) A se face simțit.