PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, fr. pénal.
penal2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: lat poenalis, fr pénal] 1 (D. legi) Care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele aplicabile fiecărui împricinat în raport cu gravitatea infracțiunii comise. 2 Care are un caracter represiv. 3 (Îs) Drept ~ Ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 4 (Îs) Cod (sau, înv, codice) ~ sau (înv) condică ~ă Ansamblu al principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. 5 (Îas) Carte care cuprinde codul penal (4). 6 (Îs) Fapt ~ Infracțiune. 7 (Îs) Sancțiune (sau pedeapsă) ~ă Pedeapsă prevăzută de codul penal. 8 (Îs) Clauză ~ă Clauză prin care părțile unui contract evaluează, anticipat, prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului, în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor contractului Si: penalitate (3).
penal1 sn vz penar