PENTICOSTÁL, -Ă, penticostali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al unei mișcări creștine apărute inițial în SUA, la începutul sec. XX și răspândite ulterior în Europa, Asia, Africa și America Latină, care pune un accent deosebit pe botezul cu Duhul Sfânt și pe darurile acestuia. 2. Adj. Care aparține penticostalilor (1), referitor la penticostali. – Din engl. pentecostal.
PENTICOSTÁL, -Ă, penticostali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al unei secte creștine care a apărut inițial în SUA și s-a răspândit și în Europa. 2. Adj. Care aparține penticostalilor (1), referitor la penticostali. – Din engl. pentecostal.[1]
penticostal, ~ă smf [At: DER / Pl: ~i, ~e / E: eg penticostal] Adept al unei secte creștine, care, din cauza unor posturi severe și a unor servicii divine foarte lungi, ajunge la stări convulsive Si: (reg) tremurici.