PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace. ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace. ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.
peren, ~ă a [At: CALENDAR (1860), 120/20 / Pl: ~i, ~e / E: lat perenis, fr pérenne] 1 (D. plante; îoc anual) Care trăiește mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare, și rodește în fiecare an Si: vivace, (rar) perenal, perenant, perenic. 2 (Îs) Cultură ~ă Recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafață cultivată. 3 (Rar) Cu caracter stabil. 4 De lungă durată sau permanent Si: veșnic.