PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.
perimare sf [At: PR. DREPT, 808 / Pl: ~mări / E: perima] 1 (Jur) Stingere a unei acțiuni, a unei căi de atac, a unei executări silite în cadrul procesului civil, din cauza depășirii termenului legal Si: perempțiune. 2 Ieșire din uz. 3 Învechire. 4 Demodare.
Vizionări: 22
