PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.
PERPENDICULÁR, -Ă, perpendiculari, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte sau planuri; p. ext. despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. 2. S. f. Dreaptă perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan. – Din lat. perpendicularis, germ. perpendikular, fr. perpendiculaire.
perpendicular, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 102 / V: ~dec~, ~erd~, (înv) ~colare, ~coler, ~e, ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat perpendicularis, perpendicularius, ger perpendikular, it perpendicolare, fr perpendiculaire] 1 a (D. drepte sau planuri) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale Vz vertical. 2 a (D. aștri) Care se află la zenit. 3 a (Spc) (D. scriere) Care are caracterele dispuse vertical. 4 sf Dreaptă care este perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan Si: (înv) perpendiculă.