PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.
perpetuu, ~uă a [At: MAG. IST. I, 70/12 / P: ~tu-u / Pl: ~tui, ~tue / E: lat perpetuus] 1-2 Care durează (veșnic sau) vreme îndelungată Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (1-2). 3 Care nu încetează Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vieții cuiva.