PERSPICÁCE adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.
PERSPICÁCE adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.
perspicace a [At: BARCIANU / Pl: ~, (nob) ~aci / E: fr perspicace] (D. oameni) 1 Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare. 2 Care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității oamenilor. 3 (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care dovedește agerime, istețime, pătrundere, subtilitate, finețe spirituală Si: (înv) observator2. 4 Pătrunzător.